ANAF clarifică aplicarea noilor reguli privind eșalonările la plată, începând cu 1 ianuarie 2026
Începând cu data de 1 ianuarie 2026, au intrat în vigoare modificările aduse Codului de procedură fiscală în materia eșalonărilor la plată, reglementări care urmăresc reformarea acestui instrument fiscal prin reducerea tratamentelor preferențiale și consolidarea disciplinei fiscale în rândul contribuabililor.
Potrivit ANAF, noile prevederi vizează utilizarea responsabilă a mecanismului de eșalonare, exclusiv de către contribuabilii care se află într-o dificultate financiară temporară și care demonstrează intenția reală de a-și achita obligațiile bugetare.
Eșalonarea la plată în formă simplificată
Eșalonarea simplificată poate fi accesată de contribuabilii care înregistrează obligații fiscale restante în limita unor plafoane stabilite de lege. Astfel, persoanele fizice pot beneficia de această facilitate pentru datorii de până la 100.000 lei, iar persoanele juridice pentru sume care nu depășesc 400.000 lei.
Pentru contribuabilii persoane juridice, acordarea eșalonării este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor criterii obiective, respectiv:
-
existența entității de cel puțin 12 luni anterior depunerii cererii;
-
obligațiile fiscale să nu depășească o vechime de 12 luni;
-
durata maximă a eșalonării să fie de 12 luni.
Un element esențial al acestei forme de eșalonare îl reprezintă faptul că nu este necesară constituirea de garanții și nici depunerea unui contract de fideiusiune, procedura fiind inițiată exclusiv pe baza cererii depuse de contribuabil la organul fiscal competent.
Regimul eșalonării clasice
Eșalonarea la plată în forma clasică poate fi solicitată de orice contribuabil, inclusiv de persoanele fizice, care se află în dificultate financiară și care pot demonstra capacitatea de a respecta graficul de rambursare.
Aceasta se acordă pe o perioadă de până la 5 ani, fără limitarea cuantumului datoriilor eșalonate. Spre deosebire de varianta simplificată, eșalonarea clasică presupune, de regulă, constituirea de garanții sau depunerea unui contract de fideiusiune.
Contractul de fideiusiune este solicitat, printre altele, în situațiile în care:
-
contribuabilul figurează cu alte obligații fiscale care nu fac obiectul eșalonării;
-
bunurile deținute sunt inexistente sau insuficiente pentru garantarea creanțelor bugetare;
-
persoanele juridice solicitante sunt înființate cu mai puțin de 12 luni anterior cererii.
Totodată, fideiusiunea poate fi impusă și în cazul modificării sau menținerii eșalonării, pentru garantarea obligațiilor fiscale suplimentare sau exigibile.
ANAF precizează că executarea garanțiilor sau a fideiusiunii intervine exclusiv în cazul nerespectării graficului de eșalonare.
Obiectivul noilor măsuri fiscale
Noile reglementări au ca scop prevenirea utilizării abuzive a mecanismului de eșalonare la plată, situații în care contribuabilii acumulau datorii semnificative pe durata eșalonării, ajungând ulterior în proceduri de insolvență sau concordat preventiv, cu un impact negativ asupra recuperării creanțelor bugetare.
În același timp, autoritățile fiscale subliniază că instrumentele de eșalonare rămân disponibile pentru contribuabilii loiali, care acționează cu bună-credință și urmăresc achitarea integrală a obligațiilor fiscale.
Răspunderea solidară – fără modificări legislative
ANAF reamintește că prevederile privind atragerea răspunderii solidare nu au fost modificate. În consecință, contribuabilii care declară și achită obligațiile fiscale cu bună-credință nu pot fi supuși acestui mecanism juridic.
Instituția anunță că va continua dialogul cu mediul de afaceri și va oferi îndrumare și clarificări contribuabililor, în vederea aplicării corecte și unitare a noilor dispoziții legale.
